Adaptarea „Războiul Lumilor” cu Ice Cube a împărțit publicul și criticii: pentru unii, e un experiment ambițios care încearcă să reîmprospăteze un clasic, pentru alții, un spectacol prea zgomotos pentru propriul bine. Povestea invaziei extraterestre e relocată într-un cadru obsedat de supraveghere digitală, manipulare mediatică și teorii ale conspirației care se răspândesc mai repede decât știrile. Rezultatul e un amestec de distopie urbană, efecte la limita credibilului și câteva idei curajoase despre cum ar arăta panica globală într-o eră în care fiecare are o cameră în buzunar.
Chiar și detractorii admit că imaginile rămân cu tine. Întrebarea e dacă forma susține fondul. Eșec sau pionierat? Răspunsul depinde de toleranța ta la risc estetic. Dacă vrei un clasic spălat și cuminte, nu e pentru tine. Dacă preferi încercări care nu joacă la sigur, s-ar putea să te prindă fix acolo unde trebuie.