Seriale Netflix subestimate pentru fanii SF&F
Dacă te uiți la prima pagină de recomandări, ai impresia că Netflix are trei genuri: true crime, reality și încă un true crime. Dar, sub toată aglomerația asta, ascunde și SF foarte bun, uneori chiar excelent, doar că nu a avut noroc de marketing sau a fost prea atipic ca să prindă valul. Așa că am adunat zece titluri pe care mulți le-au sărit, dar care ar trebui să fie pe radarul oricărui fan SF din România.
Dirk Gently’s Holistic Detective Agency
Dirk Gently este genul de serial care a trecut pe lângă majoritatea oamenilor, deși e unul dintre cele mai jucăușe și inteligente seriale SF pe care Netflix încă le are în România. Este inspirat din romanele lui Douglas Adams dedicate lui Dirk Gently, verii ceva mai puțin celebri ai seriei The Hitchhiker’s Guide to the Galaxy. Dacă ai citit vreodată Adams, recunoști imediat aceeași energie haotică și amuzantă: logică elastică, personaje confuze chiar și atunci când au dreptate și un univers care îi împinge în situații tot mai absurde.
Dirk este un “detectiv holistic” care nu caută indicii în sensul clasic. Pur și simplu are încredere că universul îl împinge în direcția bună, în timp ce toți ceilalți din jurul lui ba panichează, ba fug, ba se ceartă. Elijah Wood ține serialul într-o zonă emoțională foarte caldă, iar fiecare episod împinge povestea în teritorii și mai ciudate: bucle temporale, schimburi de corpuri, conspirații, asasini și o grămadă de momente de tipul “stai, ce legătură are asta… a, ok, are sens acum”.
Dacă îți place SF-ul un pic dezordonat, foarte creativ și cu umor britanic, merită să-i dai o șansă.
Lost in Space
Lost in Space a fost umbrit rapid de francizele mai zgomotoase, dar rămâne unul dintre cele mai bine făcute și emoționante seriale SF de pe Netflix România. Este un remake al serialului din anii ’60, dar în loc să se bazeze pe nostalgie, construiește o poveste de supraviețuire axată pe personaje. Familia Robinson nu este perfectă, și tocmai asta îi face interesanți: se ceartă, repară lucruri, strică alte lucruri și cumva reușesc să rămână funcționali pe planete care le pun bețe în roate la fiecare pas.
Partea de SF este surprinzător de ancorată în realitate. Multe tehnologii par schițe NASA pentru următorii zece ani, iar centrul emoțional al serialului este relația dintre Will și Robotul. Nu este un sidekick simpatic, ci mai degrabă o inteligență misterioasă care încearcă să înțeleagă oamenii și motivele pentru care aceștia aproape mor o dată la cinci minute.
Serialul arată impecabil, uneori chiar a nivel de cinema. Și cum are trei sezoane bine definite, povestea nu se lungește inutil. E SF de supraviețuire făcut cu grijă, ritm bun și personaje cu greutate.
Eternauta
Eternauta este unul dintre acele titluri care au apărut pe Netflix România aproape în tăcere, deși stă pe umerii unuia dintre cele mai influente romane grafice latino-americane. Publicul român nu este foarte familiar cu banda desenată originală a lui Héctor Germán Oesterheld, dar serialul păstrează ideea centrală: oameni obișnuiți prinși într-o invazie bizară și sufocantă, unde panica se instalează încet, dar sigur.
În loc de explozii și valuri de extratereștri, serialul pleacă de la o idee simplă și înspăimântătoare: o ninsoare mortală acoperă Buenos Aires, iar oricine o atinge moare pe loc. Supraviețuitorii se baricadează în apartamente înghesuite, încercând să înțeleagă ce se întâmplă, în timp ce devine tot mai clar că invazia are mai multe etape, fiecare mai stranie ca precedenta. Atmosfera e încărcată, aproape claustrofobică, și mult mai psihologică decât te-ai aștepta de la o poveste cu extratereștri.
Dacă vrei un SF care construiește anxietate în loc de spectacol, acesta merită un loc pe listă.
Oats Studios (scurtmetraje)
Oats Studios este o cutie ciudată cu surprize, ascunsă pe Netflix România, și multă lume trece peste ea fără să știe că ratează unele dintre cele mai creative experimente SF din ultimii ani. Este proiectul personal al lui Neill Blomkamp, regizorul District 9, iar ideea e simplă: scurtmetraje neșlefuite, nebune, care testează lumi și concepte.
Fiecare scurtmetraj pare începutul unei francize. Rakka te aruncă într-o ocupație extraterestră brutală. Firebase combină războiul din Vietnam cu fenomene paranormale într-un mod care te lasă neliniștit. Zygote intră în zona horror, cu o creatură memorabilă. Între ele, găsești și sketch-uri care sunt prea bizare ca să fie încadrate undeva.
Ce le face speciale este libertatea totală: nu există obligația de a închide povestea sau de a crea un final “curat”. Unele se opresc brusc, altele par teaser-e pentru ceva mai mare. Dar toate sunt pline de energie și imaginație.
Pentru fanii SF care apreciază ideile îndrăznețe, e o comoară ignorată.
Terminator Zero
Terminator Zero este unul dintre proiectele care ar fi trebuit să fie mult mai vizibile, mai ales în România, dar a trecut surprinzător de discret. Și e păcat, pentru că este prima dată în ani de zile când franciza Terminator se simte din nou conectată la propria esență. Trecerea la anime îi dă libertatea să exploreze strategii, paranoia și consecințele reci ale călătoriei în timp într-un mod pe care live action-ul nu prea îl mai reușea.
Acțiunea urmărește un om de știință din Tokyo care devine piesă importantă în evoluția următoarei forme a lui Skynet, ceea ce îl pune imediat în vizorul ambelor tabere. Există călătorie în timp, bineînțeles, dar serialul o tratează ca pe o presiune constantă asupra poveștii, nu ca pe un truc vizual. Scenele de acțiune sunt clare și bine montate, iar animația permite idei mult mai îndrăznețe: mașinării noi, paradoxuri coerente, consecințe mai întunecate.
Tonul e mai aproape de tensiunea rece din The Terminator decât de zgomotul ultimelor filme. E o surpriză foarte plăcută.
The Guardians of Justice
The Guardians of Justice este probabil cel mai ciudat proiect SF pe care Netflix îl ascunde în catalogul său din România. Adi Shankar a luat live-action, animație retro, pixel art, claymation, efecte VHS și le-a amestecat fără nicio regulă, creând o satiră de supereroi care nu seamănă cu nimic altceva.
Premisa e simplă: eroul suprem al lumii moare brusc, iar ceea ce rămâne în urmă este o echipă fracturată care încearcă să țină totul în picioare. Dar executarea e o explozie de stiluri. Într-un minut arată ca un desen animat din anii ’80, în următorul ca o secvență de joc pe Sega. Sub suprafață, serialul disecă teme serioase: propagandă, paranoia, fragilitatea societății și a simbolurilor.
E dezordonat, intenționat aspru și foarte original. Dacă îți plac experimentele, e fix genul de proiect care merită văzut.
Sturgill Simpson: Sound & Fury
Sound & Fury este unul dintre cele mai trecute cu vederea experimente SF de pe Netflix România, pentru că se prezintă ca un “album vizual”. În realitate, este un colaj de scurtmetraje animate care spun o poveste post-apocaliptică legată de muzica lui Sturgill Simpson.
Nu există dialog. Totul e povestit vizual: un oraș ruinat, o războinică mascată, lideri corupți, bande neon, o lume pe punctul de a se dezintegra. Fiecare piesă schimbă stilul animației, de la desen grunjos la bătălii SF foarte stilizate. Atmosfera e undeva între western futurist, revenge story și trip simbolic pe muzică.
Este intens, straniu, uneori direct brutal, dar funcționează perfect în această formă de o oră. Un mic diamant experimental.
Altered Carbon: Re-Sleeved
Altered Carbon: Re-Sleeved a trecut aproape neobservat, deși este probabil cea mai pură doză de cyberpunk pe care franciza a reușit s-o ofere după primul sezon. În locul unei serii întinse, filmul animat livrează o poveste scurtă, neon-soaked, setată pe planeta Latimer, unde Takeshi Kovacs se trezește prins între clanuri yakuza, fantome digitale și lupte cu săbii excelent animate.
Surpriza e cât de bine funcționează animația pentru universul Altered Carbon. Tot ce live action-ul evita sau trata stângaci aici devine fluid: corpuri modificate, orașe supradimensionate, lupte sprintene. Punctul central este un artist tatuator care deține informații sensibile despre un clan, iar pentru că totul se învârte în jurul conceptului de “sleeves”, perspectiva asupra identității rămâne temă centrală.
Dacă ai lăsat franciza în urmă după sezonul doi, acest film merită revenirea.
Pacific Rim: The Black
Pacific Rim: The Black este unul dintre titlurile care au aterizat liniștit pe Netflix fără să primească atenția pe care o merita, deși spune o poveste mult mai bună decât filmul Pacific Rim: Uprising. În loc de încă două ore de lupte gigantice, serialul oferă un survival story lent și bine construit, într-o Australie abandonată complet după ce kaiju au preluat controlul.
Schimbarea către animație este uriașă: luptele au greutate, orașele distruse au o atmosferă apăsată, iar ritmul e lăsat să respire. Taylor și Hayley nu sunt eroi sau soldați, ci doi adolescenți lăsați în urmă, care împing povestea înainte doar pentru că nu există alternativă. Iar “Boy”, personajul misterios cu legături neașteptate cu kaiju, schimbă regulile universului într-un mod surprinzător.
Dacă ai vrut vreodată ca Pacific Rim să exploreze ce se întâmplă după catastrofă, nu doar în mijlocul luptei, aici găsești răspunsul.
Yakamoz S-245
Yakamoz S-245 nu a avut mare vizibilitate în România, deși este o completare directă a universului Into the Night. Dacă ai văzut serialul original, recunoști imediat premisa: soarele a devenit letal, iar ziua ucide aproape instant. Numai că aici nu mai suntem într-un avion care fuge de răsărit, ci într-un submarin deja izolat, care devine pe loc unul dintre cele mai sigure locuri de pe planetă.
Submarinul schimbă complet dinamica. Spațiul restrâns, oxigenul limitat și diferențele de statut dintre militari, civili și oameni de știință pun presiune constantă pe poveste. Structura ierarhică se erodează rapid, secretele ies la suprafață, iar încrederea dispare mai repede decât proviziile.
Legăturile cu Into the Night sunt naturale, fără să fie obligatoriu să ții minte fiecare detaliu. E același dezastru global, văzut din alt unghi, cu alte probleme de supraviețuire și alte tensiuni.
Dacă îți plac poveștile claustrofobe cu accent pe psihologie și dinamici tensionate, merită un loc pe lista ta.