Dacă ai crescut în anii ‘80 sau ‘90, sunt șanse mari ca Back to the Future să fi fost prima dată când ai văzut o mașină care dispare lăsând urme de foc pe asfalt. Și, sincer, ce film mai bun despre călătorii în timp vrei? Nu promite știință exactă, nu-ți predă teorie relativistă, dar te face să crezi că o mașină din inox, puțin plutoniu și un om de știință nebun pot schimba istoria. Asta înseamnă divertisment pur, nu fizică cuantică.
Cum a început totul: o întrebare banală care a schimbat totul
Povestea Back to the Future n-a început cu un studio mare, ci cu un album de liceu. Bob Gale, scenaristul, l-a răsfoit într-o zi și s-a întrebat dacă, în ipoteticul caz că ar fi fost coleg cu tatăl lui, ar fi fost prieteni. Atât a fost nevoie. Apoi i-a povestit lui Robert Zemeckis, regizorul, care a venit cu o altă întrebare: dacă am putea vedea cum erau părinții noștri la 17 ani, am mai crede ce ne-au spus despre trecutul lor?
Din întrebările astea a ieșit scenariul care a fost refuzat de aproape toți. Disney a zis pas: prea ciudat ca o adolescentă să se îndrăgostească, din greșeală, de propriul fiu venit din viitor. Alte studiouri îl considerau „prea curat” pentru o comedie a anilor ‘80.
A fost nevoie ca Zemeckis să dea lovitura cu Romancing the Stone (1984) pentru ca Universal să accepte ideea. De acolo, totul s-a mișcat cu viteza unui DeLorean la 88 de mile pe oră.
De la Eric Stoltz la Michael J. Fox: schimbarea care a salvat filmul
Inițial, rolul lui Marty McFly fusese dat lui Eric Stoltz. Actor serios, talentat, dar complet nepotrivit pentru tonul comediei. După șase săptămâni de filmare, echipa și-a dat seama că lipsește ceva: energia.
Zemeckis și Gale au făcut o mișcare riscantă: l-au concediat pe Stoltz și l-au adus pe Michael J. Fox, care era deja prins în serialul Family Ties. Rezultatul? O perioadă infernală pentru Fox: ziua filma sitcomul, noaptea călătorea în timp. Aproape fără somn. Dar a meritat. Fox a dat personajului un farmec natural, o combinație de sarcasm, inocență și curaj care a devenit semnătura filmului.
Filmările s-au făcut în California, în special pe platourile Universal. Hill Valley, orășelul în care se desfășoară totul, a fost construit de la zero. E America anilor ‘50 în miniatură: cafenele, liceu, benzinărie și acel ceas din turnul primăriei care nu mai bate de la fulgerul din 1955.
De ce DeLoreanul e mai mult decât o mașină
În primele versiuni de scenariu, mașina timpului era… un frigider. Spielberg a zis clar nu. Nu voia copii care să-și testeze aparatele de acasă. Zemeckis a venit cu ideea DeLoreanului DMC-12: caroserie din inox, portiere fluture și o siluetă care părea scoasă dintr-un catalog SF.
Ford a oferit 75.000 de dolari ca mașina timpului să fie un Mustang. Gale a răspuns sec: „Doc Brown nu conduce un nenorocit de Mustang.” Restul e istorie.
Astăzi, DeLoreanul e la fel de iconic ca sabie laser sau Millennium Falcon. Când spui Back to the Future, nu te gândești la paradoxuri temporale, ci la acea mașină care face lumea să pară din nou plină de posibilități.
Cifrele care au pus trilogia Back to the Future pe hartă
Primul film a costat cam 19 milioane de dolari și a adus încasări de aproape 389 de milioane la nivel mondial. În 1985, a fost cel mai profitabil film al anului. A urmat partea a doua în 1989, care a strâns peste 330 de milioane, apoi partea a treia în 1990, cu 245 de milioane.
Trilogia, în total, a depășit 970 de milioane de dolari. Dar cifrele spun doar jumătate din poveste. Cealaltă jumătate e emoțională: Back to the Future nu e doar despre timp, e despre generații. Despre cum greșelile părinților devin lecțiile copiilor. Și despre faptul că, dacă te întâlnești accidental cu mama ta adolescentă, mai bine fugi.
De ce funcționează: emoție peste știință
Zemeckis n-a vrut un film „corect” din punct de vedere fizic. A vrut unul care să te facă să te întrebi: ce-aș schimba dacă aș putea? Back to the Future nu e despre paradoxuri, e despre emoție.
Marty e un adolescent obișnuit: impulsiv, curios, cam neatent. Doc Brown e nebunul de geniu care nu se ia prea în serios. Împreună, formează un duo care te face să crezi că timpul e un decor, nu o barieră.
Și tocmai pentru că filmul nu insistă pe știință, rămâne actual. Nu trebuie să înțelegi fluxul temporal, trebuie doar să vrei să vezi dacă Marty ajunge la balul din 1955 înainte să dispară din fotografie.
Ce a urmat după trilogia Back to the Future
După ce povestea s-a închis în 1990, franciza n-a murit. A continuat cu un serial animat (1991 to 1992), o atracție Back to the Future: The Ride la Universal Studios, un pinball și o mulțime de jocuri video.
În 2010, Telltale Games a lansat o aventură interactivă care funcționează ca o continuare spirituală. Iar în 2020, Back to the Future: The Musical a adus povestea pe scenă, cu muzică de Alan Silvestri și Glen Ballard.
Zemeckis și Gale au spus-o clar: nu va exista Back to the Future 4. Trilogia e completă. Restul sunt doar ecouri – și nu e nimic rău în asta.
1.21 gigawați de trivia
- Disney a zis nu: scenariul a fost respins pentru că ideea cu mama îndrăgostită de fiu era „nepotrivită pentru familie”.
- Hoverboardurile: Zemeckis a glumit că există, dar „părinții s-au plâns că sunt prea periculoase”. Mii de copii l-au crezut.
- Michael J. Fox: a dormit uneori doar două ore pe noapte în timpul filmărilor.
- Ford și Mustangul refuzat: „Doc Brown nu conduce un Mustang.”
- Back to the Future Day: 21 octombrie 2015, ziua în care Marty și Doc ajung în viitor.
De ce încă rezistă
E simplu: Back to the Future e un film despre speranță. Despre a doua șansă, despre a repara ce ai stricat și a-ți vedea familia altfel. Da, are plutoniu, curent de 1.21 gigawați și o mașină care sfidează logica, dar la final rămâne o poveste caldă, omenească.
Poate că timpul nu poate fi controlat, dar Zemeckis și Gale au reușit altceva: să-l oprească pentru două ore și să ne arate cum ar fi dacă am putea schimba măcar o zi.
FAQ – Back to the Future
- De ce DeLoreanul și nu altă mașină?
- Pentru că arată SF și are portiere fluture. În 1955, e perfectă pentru a fi confundată cu o navă extraterestră.
- Va exista un al patrulea film?
- Nu. Creatorii au spus clar că povestea e completă.
- Ce este Back to the Future Day?
- 21 octombrie 2015, data la care Marty și Doc ajung în viitor.
Într-o epocă în care filmele SF sunt adesea prea serioase sau prea pline de CGI, Back to the Future rămâne dovada că poți face un film despre timp fără să pierzi sufletul. E distractiv, sincer și imposibil de replicat. Asta da călătorie.