Să ne înțelegem: TRON: Ares nu încearcă să reinventeze cinemaul. Nici nu are nevoie. Premiera are loc azi, 10 octombrie 2025, doar în cinematografele din România, iar filmul e genul acela de experiență care merită văzută pe un ecran mare, cu sunetul care-ți trece prin piept.
Franciza se întoarce cu acțiunea adusă, în sfârșit, în lumea reală. Adică, după zeci de ani petrecuți în faimosul „Grid” digital, Tron iese din calculator și se confruntă cu realitatea. Și o face într-un stil care nu lasă loc de subtilități: lumini, sunet, energie și un pic de nebunie controlată.
Când nostalgia devine cool din nou
Primul Tron, din 1982, era cu totul altă poveste. La vremea aia, computerele ocupau camere întregi și grafica 3D era aproape SF. Filmul a fost un experiment vizual înainte să fie un blockbuster. A eșuat la box office, dar a câștigat ceva mai important: o generație de fani care l-au ținut în viață timp de decenii.
Apoi, în 2010, a venit Tron: Legacy – un reboot elegant, curajos, cu o lume neon care părea desprinsă dintr-un vis lucios. Criticii au fost sceptici, dar publicul a fost fermecat. Iar coloana sonoră semnată de Daft Punk a devenit instantaneu legendă. Dacă ai ascultat vreodată “Derezzed” la căști, știi despre ce vorbesc.
A treia oară e cu… Nine Inch Nails
După 15 ani de pauză, seria revine cu Tron: Ares. Vizual, e superb. Dar noutatea adevărată e la sunet. De data asta, în loc de electro-franțuzesc rafinat, primim industrial pur sânge de la Nine Inch Nails.
Trent Reznor și Atticus Ross (da, aceiași care au luat Oscarul pentru The Social Network) au compus o coloană sonoră care pare mai degrabă o descărcare de energie decât muzică. Pulsează, lovește, se frânge, apoi explodează din nou. Nu e ceva ce asculți în surdină. E o experiență în sine.
Și nu e prima lor aventură de genul ăsta. Au mai făcut minuni pentru The Girl with the Dragon Tattoo, Watchmen și chiar pentru jocuri video ca Quake. Doar că aici sună mai brut, mai rece, mai… uman, ironic, pentru un film despre inteligență digitală.
Criticii sunt reci. Publicul? Exact opusul.
Criticii s-au împărțit în două tabere. Cei care văd în Tron: Ares o capodoperă vizuală și cei care cred că e doar o carcasă frumoasă fără suflet. The Guardian l-a numit „un screensaver cu buget mare”. Alții spun că povestea e subțire și personajele, uitabile.
Dar publicul a reacționat complet diferit. Pe Rotten Tomatoes, pe Reddit și în forumuri, majoritatea spun același lucru: „nu e perfect, dar e al naibii de distractiv”. Mulți laudă atmosfera, ritmul și, bineînțeles, coloana sonoră care fură spectacolul. Unii chiar glumesc că filmul e „un videoclip de două ore cu buget de Marvel”.
Adevărul probabil e undeva la mijloc. Nu e un film pentru critici, e pentru oameni care vor să simtă din nou ceva în sala de cinema.
Ce urmează
Tron: Ares e disponibil doar în cinematografe, dar e așteptat să ajungă pe Disney+ în ianuarie 2026. Cu puțin noroc, va prinde acolo o a doua viață, așa cum a făcut și Legacy.
Și cine știe? Dacă publicul continuă să-l aprecieze așa cum o face acum, e foarte posibil ca lumea Tron să nu se mai oprească la Ares.